Săptămâna a II-a din Advent

0
267

Duminică, 8 decembrie 2013

Cuvântul Domnului

…ascultat

Mt 3,1-12

„În zilele acelea, a apărut Ioan în deşertul Iudeii predicând: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” Acesta este cel vestit de Isaia profetul, care spune: Glasul celui care strigă în deşert: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Ioan avea o haină din păr de cămilă şi centură de piele încinsă la mijloc, iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică. Şi veneau la el din Ierusalim, din toată Iudeea şi din tot ţinutul Iordanului şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordand. Văzând că la botezul lui veneau mulţi dintre farisei şi saducei, le spunea: „Pui de vipere! Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine? Faceţi, deci, rod vrednic de pocăinţă. Să nu credeţi că puteţi spune: «Îl avem de tată pe Abraham» pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea. Securea este deja pusă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc. Eu vă botez cu apă, spre convertire, însă cel care vine după mine este mai puternic decât mine; eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. El are în mână lopata de vânturat şi va curăţa aria: grâul îl va aduna în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

 

…meditat

Liturgia Cuvântului din această a doua duminică din advent este dominată de personalitatea puternică şi dramatică a lui Ioan Botezătorul, un profet exigent şi provocator, elocvent mai ales prin ceea ce este decât prin ceea ce spune. Datoria lui este de “a pregăti calea Domnului”, anunţând iminenta lui venire.
Se prezintă ca un ascet al pustiului cu haină din păr de cămilă şi centură de piele încinsă la mijloc. Dar el nu invită oamenii să devină asceţi ca şi el. A pregăti calea Domnului înseamnă altceva. Iată cum se exprimă Botezătorul: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor! Să nu credeţi că puteţi spune: «Îl avem de tată pe Abraham» pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea. Securea este deja pusă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.” Iată deci, sunt două lucruri pe care Ioan le consideră importante: convertirea şi a nu ne amăgi cu o falsă siguranţă . Convertirea este un cuvânt care se referă la schimbarea gândirii şi a comportamentului. Nu este vorba doar de o schimbare morală a comportamentului, ci despre o schimbare teologică, o viziune nouă asupra lui Dumnezeu.
Caracteristicile care însoţesc mereu convertirea evanghelică sunt cel puţin trei. Prima este radicalismul. Convertirea nu înseamnă o schimbare exterioară, ci o reorientare a întregii fiinţe umane. Pentru Isus este vorba despre o adevarată trecere, atât de inovatoare încât este incompatibilă cu vechile structuri (mentale, religioase şi sociale), aşa cum vinul nou nu se pune în butoaie vechi.
A doua caracteristică a convertirii evanghelice este religiozitatea: omul nu-şi descoperă măsura şi direcţia propriei transformări confruntându-se cu el însuşi, ci raportându-se la proiectul lui Dumnezeu. Iar primul pas nu este al omului către Dumnezeu, ci al lui Dumnezeu către om: este un pas al harului care face posibilă schimbarea omului, oferindu-i exemplul.
A treia caracteristică este umanitatea profundă a convertirii evanghelice: convertirea înseamnă întoarcea acasă, recuperarea umanităţii, regăsirea propriei identităţi. Convertindu-se, omul nu se pierde, ci dimpotrivă, se regăseşte, eliberându-se de alienările care îl distrug. Aceasta este convertirea radicală: renunţarea la toţi idolii, la eu-ul nostru, pentru a-i face loc lui Dumnezeu. Înseamnă “a ne îndepărta de idoli pentru a-l sluji pe Dumnezeu cel viu şi adevărat” (cfr. 1Tes 1-9b).

Doamne, Tu care cunoşti aşteptările fiecăruia dintre noi, fă să se nască în inimile tuturor oamenilor de pe acest pământ doar o rază din bunătatea ta infinită. Amin.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ