Vineri, 6 decembrie 2013

0
292

 

Cuvântul Domnului

…ascultat

 

Mt 9,27-31

„Când a plecat de acolo, au venit după Isus doi orbi strigând: „Îndură-te de noi, Fiul lui David! După ce a ajuns în casă, orbii s-au apropiat de el, iar Isus le-a zis: „Credeţi că pot să fac aceasta? I-au spus: „Da, Doamne!”. Atunci le-a atins ochii spunând: „Să vi se facă după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii, iar Isus le-a poruncit cu asprime: „Aveţi grijă să nu afle nimeni”. Dar ei, după ce au ieşit, au răspândit vestea despre el în tot ţinutul acela.”

 

…meditat

Episodul relatat de Evanghelie ne prezintă doi orbi care îl urmăresc (poate chiar îl urmează) pe Isus în timp ce se îndepărta. De obicei, Evanghelia ne arată un Isus care merge în căutare, care face primul pas. Aici însă s-ar zice că e invers. Cei doi orbi nu se resemnează să lase învăţătorul să plece fără a obţine înainte harul de a vedea. Nu le e frică de a nu fi indiscreţi, de a insista prea mult: dorinţa de lumină este mai puternică decât orice.
Ar fi interesant de reflectat asupra succesiunii de gesturi, pentru a înţelege semnificaţia simbolică a minunii înfăptuite de Isus. Cei doi orbi strigă; este rugăciunea sinceră a celui care a suferit deja mult datorită propriei orbiri. Îşi exteriorizează durerea propriei condiţii, încep a-l urmări pe Isus, intră în casa în care locuieşte şi îl abordează. Această scenă vrea să ne arate că putem ajunge la lumina credinţei doar dacă intrăm în comunitatea credincioşilor şi ne unim cu El pentru a intra în comuniune cu persoana lui şi a asculta cuvintele sale.
În această casă are loc un fel de examen de credinţă, înţeleasă ca încredere în puterea salvatoarea a lui Isus. Cei doi orbi îşi mărturisesc credinţa în Isus. Doar cei care, întâlnindu-l pe Isus şi ascultând cuvintele lui, îl recunosc ca Domn şi se încredinţează lui, pot primi darul de a vedea. Din acest moment are loc o transformare: trecerea de la orbirea spirituală la a vedea cu ochi noi, care nu mai sunt umbriţi.
Cine a experimentat salvarea realizată prin credinţa în Cristos nu poate să tacă, simte nevoia de a dezvălui tuturor transformarea interioară prin care a trecut şi bucuria de a vedea lumea cu ochi noi. E ca şi a “intra în lumină”, iar a intra în lumină este sinonim cu a renaşte. Primii creştini îi numeau “iluminaţi” pe cei care au primit botezul; îi considerau nou-născuţi, “intraţi în lumină” în noaptea Paştelui. Din acel moment nu mai umblau ca şi cei care “umblau în întuneric şi nu ştiau unde merg”, ci ca şi iluminaţi, capabili de a povesti experienţele lor si celorlalţi.

Mesia, aşteptat de secole şi venit la împlinirea timpului, conduce omenirea celui de al treilea mileniu către ţeluri de dreptate mai sigure pentru fiecare om de pe pământ. Tu, care cunoşti aşteptările fiecăruia dintre noi, fă să se nască în inimile tuturor oamenilor de pe pământ o rază din caritatea ta infinită şi din bunătatea ta luminoasă. Amin.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ