Pacea își așteaptă profeții…

0
272

Împreună cu întreaga Biserică Universală, preoţi, persoane consacrate şi credincioşi din parohia noastră s-au unit în rugăciune, la invitaţia Sfântului Părinte papa Francisc de a ne ruga pentru darul păcii, pentru ca bunul şi milostivul Dumnezeu să-l reverse asupra lumii întregi.

La începutul sfintei Liturghii de seara, pr. Eugen Robu ne-a îndemnat să ne rugăm după intenţia Suveranului Pontif iar în cadrul omiliei pr. Ieronim Budulai a vorbit despre darul păcii care vine de la Dumnezeu, El este cel care luminează mintea şi inima conducătorilor, El este cel care menţine pacea între oameni.

 

După sfânta Liturghie a urmat o rugăciune specială ce a constat în proclamarea unei lecturi din scrisoarea sf. Paul către Efeseni (Ef 2,13-18) şi a Evangheliei după sf. Ioan (In 14,23-27). Apoi  s-a citit un fragment din salutul fericitului Ioan Paul al II-lea către liderii religioşi reuniţi la Assisi pentru prima zi interreligiasă de rugăciune pentru pace (27.10.1986): „Pacea este un şantier deschis tuturor, nu doar specialiştilor, învăţaţilor şi strategilor. Pacea este o responsabilitate universală: ea trece prin miile de fapte mici ale vieţii de zi cu zi. În funcţie de modul lor cotidian de a trăi cu ceilalţi, oamenii fac alegeri în favoarea păcii sau împotriva păcii. (…) În acest spirit, să-i invităm pe liderii mondiali să ia act de umila noastră implorare a lui Dumnezeu pentru pace. Dar să le cerem şi lor să îşi recunoască responsabilităţile şi să se dedice cu angajament reînnoit în misiunea de asigurare a păcii, de a pune în fapt strategiile păcii cu curaj şi cu clarviziune”.

Prin intenţii scurte s-a cerut ajutorul şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra Bisericii, asupra celor care sunt în durere şi suferinţă, asupra conducătorilor cu responsabilităţi administrative şi de guvern, asupra tuturor celor care sunt săraci şi marginalizaţi.

La întrebările când nu construiesc pacea şi când construim pacea, s-a răspuns prin citirea rândurilor scrise de Carla Zichetti:

Nu construiesc pacea atunci când nu preţuiesc pe cei care se străduiesc să o trăiască, virtuţile celorlalţi; când pretind imposibilul, când sunt indiferent la binele şi la răul celorlalţi. Nu construiesc pacea atunci când muncesc cât doi doar pentru ca sa am cu ce să-mi cumpăr tot ceea ce poate fi superficial, în timp ce sunt atâţia care nu au loc de muncă şi nici necesarul indispensabil pentru viaţă.

Nu construiesc pacea atunci când nu iert, când nu cer scuze, când nu fac primul pas spre împăcare, chiar dacă mă simt ofensat sau cred că am dreptate.

Nu construiesc pacea atunci când las singur pe cel care suferă şi mă scuz spunând: «Nu ştiu ce să spun, ce să fac, nu-l cunosc».

Nu construiesc pacea atunci când îmi închid uşa inimii, când îmi închid mâinile, gura şi nu fac nimic pentru a uni, scuza…

Nu construiesc pacea atunci când mă gândesc doar la mine, interesele mele, bunăstarea şi comoditatea mea.

Nu construiesc pacea atunci când nu am timp; îl tratez pe aproapele meu ca pe un plictisitor sau un enervant…

Nu construiesc pacea atunci când stau cu plăcere de partea celor bogaţi şi cei care au puterea în mâna; sunt înţelepţi, vicleni, în loc să stau de partea celor slabi, lipsiţi de apărare, uitaţi, de partea celui care nu are numele scris în agenda nimănui.

Nu construiesc pacea atunci când nu îl ajut pe cel vinovat să se mântuiască.

Nu construiesc pacea atunci când tac în faţa minciunii, a nedreptăţii, al blestemului, al necinstei, pentru că nu vreau să fiu deranjat.

Nu construiesc pacea atunci când nu îmi fac datoria acolo unde este locul meu de muncă sau în familia mea.

Nu construiesc pacea atunci când exploatez pe aproapele meu în stare de dependenţă, inferioritate, indigenţă, boală.

Nu construiesc pacea atunci când refuz crucea, greutatea.

Nu construiesc pacea atunci când spun „nu” vieţii.

Nu construiesc pacea atunci când nu mă aşez în genunchi s-o invoc, s-o obţin, s-o trăiesc.

Atunci, când construim pacea?

Atunci când în loc de «nu» spun «da», când în loc de ceartă pun iertare, când în loc de moarte pun viaţa, când în loc de eu îl pun pe Dumnezeu.

Pacea este darul tău, Doamne. Ca s-o obţinem trebuie să ne rugăm pentru ea, să iubim, să suferim. E nevoie de rugăciune personală, de angajare personală… Trebuie plătită cu propria persoana… Iată-mă, Doamne. Fă-mă un semănător de pace. Doamne, dă-mi pacea Ta.

Apoi s-a recitat rugăciunea Tatăl nostru şi invitaţia călduroasă de a dărui pacea celor din jur. Celebrarea s-a încheiat prin primirea binecuvântării finale şi invocarea prin cânt a Mamei cereşti, pentru ca ea să mijlocească pentru noi adevărata pace.

Regina păcii, roagă-te pentru noi!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ