Creştin altfel

0
385

Ne-am ruşina astăzi dacă Înaintemergatorul, îmbrăcat în piele de camilă s-ar coborî printre noi şi ar striga cum a strigat odinioară pe malurile Iordanului: „În mijlocul vostru este Acela pe care voi nu-L cunoaşteţi”?

În bisericuţele şi catedralele pe lângă care trecem, stă aşteptând Acela pe care nu-L cunoaştem. Pe altarul înaintea căruia nu ne prosternăm, străjuieşte Necunoscutul înaintea căruia vor ieşi odată şi vor plânge toate seminţiile pământului…

Nepăsători în faţa Oaspetului Necunoscut, am devenit închinători idolilor noştri cărora le slujim în persoana noastră, slujim ambiţiilor deşarte, slujim plăcerilor noastre…

Dacă ar intra în oraşele şi satele noastre Sfântul Apostol Paul, ar simţi la o distanţă de aproape doua mii de ani de creştinism cum i se „cutremură spiritul văzând cetăţile slujitoare idolilor”, inconştiente de Acela care, Necunoscut, străjuieşte zi şi noapte în mijlocul lor şi ar striga să se cutremure veacurile: „văzând idolii voştri, aflat-am şi un altar pe care era scris: dumnezeului necunoscut. Pe Acela pa care voi nu-l cunoaşteţi, îl vestesc vouă”.

Numai însufleţirea Apostolului va fi în stare să aprindă focul în sufletele noastre şi să ardă idolii pe care i-am aşezat pe piedestalul sufletelor noastre, pentru a-şi ocupa locul de cinste ce i se cuvine Necunoscutul Împărat nemuritor al veacurilor, care stă la uşa chivoturilor, la uşa bisericilor, la uşa inimilor noastre şi bate.

Ne-a slăbit oare credinţa?

Şi astăzi pe drumurile noastre se aude glasul gloatei din „locul pardosit cu pietre”: răstigneşte-l, răstigneşte-l! Isus trece pe drumul vieţii noastre, caută pe fiul risipitor. El stă la uşa fiecărei inimi şi bate, dar oamenii nu-l vor, jugul lui uşor îi irită, învăţătura lui le urcă sângele în vine şi… se apleacă să ridice pietre ca sa arunce în El ca odinioară evreii.

Veşnicul „răstigneşte-l” răsună din nou astăzi la răspântii. Nimic mai cutremurător pentru omenire decât alungarea Lui Isus din sânul ei. Lumea de astăzi încearcă trăirea fără El. De pretutindeni e învinuit. Parlamentele îl huiduiesc şi votează legi împotriva legii lui; societatea nu-i mai îngăduie libertatea de a trăi în mijlocul ei, familiile îl ţin la uşă ca pe un cerşetor ordinar… Sufletele nu mai vor sa-l primească…

Noi să-i facem loc lui Isus în inima noastră. Să-l trăim pe Dânsul Întreg, să-l purtăm ca o lumină, ca un farmec al vieţii noastre… Să muncim cu el… Când cei din jur vor vedea pustiul vieţii lor, ne vor cere pe Acela pe care îl purtăm în suflet… Dar trebuie să avem de unde îl da!

Văzându-se părăsit de toţi, Isus s-a îndreptat către cei doisprezece apostoli şi le-a zis: „Si voi vreţi să plecaţi?” Iar Petru i-a răspuns: „Doamne la cine să mergem? Numai tu ai cuvintele vieţii veşnice”.

Cu această credinţă, apostolii au schimbat lumea. Prin credinţa şi iubirea în Dumnezeul nostru Răscumpărător, prezent permanent în fiecare Sfântă Hostie consacrată, în Sfânta Euharistie, de n-am fi decât doisprezece, o vom schimba şi noi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.