11 februarie: Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes

0
752

aparitiile de la lourdesLa 11 februarie 1858, Bernadette Soubirous, o fetiţă săracă în vârstă , de 14 ani a plecat să adune vreascuri împreună cu sora ei şi o prietenă, în apropiere de stânca Massabielle, pe malul râului Gave du Pau. Fiind bolnavă de astm, Bernadette a rămas în urmă. În apropierea unei grote „a simţit o adiere de vânt”, apoi a fost martora unei apariţii: „o doamnă tânără, îmbrăcată în alb”. Când celelalte două fete s-au întors, au găsit-o pe Bernadette cu chipul strălucind de fericire.

La început, Bernadette nu ştia despre cine este vorba, dar „Femeia în alb” i-a spus în timpul uneia dintre apariţii că este „Neprihănita Zămislire”. Bernadette a reţinut termenul, care îi era necunoscut până atunci şi, repetându-l încontinuu ca să nu-l uite, s-a îndreptat către preotul oraşului. Acesta l-a tălmăcit şi astfel au aflat cu toţii cine i se arăta în mod miraculos fetiţei.

Au urmat o serie de 18 apariţii, în cadrul cărora Fecioara Maria i-a dat mai multe sfaturi şi i-a făcut unele dezvăluiri, dintre care o parte au rămas multă vreme secrete. Tot ea a îndemnat-o pe fetiţă să găsească un izvor în grota respectivă. Apa acestuia a fost captată într-un mic bazin special amenajat şi, în scurt timp, s-a constatat că are proprietăţi miraculoase. Tot mai mulţi oameni au început să se adune la locul apariţiilor, unde s-au produs apoi numeroase vindecări miraculoase. Primele dintre ele au avut loc în martie 1858: vindecarea unei femei paralizate (Catherine Latapie) şi a unui bărbat orb (Louis Bouriette).

În 1866 Bernadette s-a retras la mănăstirea din Nevers sub numele de Marie-Bernarde. Bolile de care suferea s-au agravat tot mai mult şi a murit de cancer în 1879, la vârsta de 36 de ani, fiind îngropată în cimitirul mănăstirii. Scepticii se întreabă de ce Fecioara Maria nu a făcut o minune pentru preferata ei, înlăturându-i suferinţele provocate de astm şi de tuberculoza osoasă de care a suferit întreaga viaţă. „Acesta este sacrificiul meu,” spunea Bernadette acceptându-şi boala cu seninătate şi chiar cu simţul umorului, după cum mărturisesc cei care au cunoscut-o. Acesta a fost miracolul vieţii ei: acceptarea, iubirea, dăruirea de sine. Aşa a ajuns la sfinţenie şi se ştie că sfinţii nu fac miracole pentru ei înşişi.

Cea care şi-a trăit viaţa sub semnul miracolului a rămas la fel şi după moarte. După 30 de ani, când a fost necesară exhumarea sa în vederea procesului de sanctificare, trupul Bernadettei a fost descoperit intact, neatins de trecerea timpului. Trupul său se află şi azi în capela mănăstirii din Nevers, într-un sicriu de cristal, părând că doarme. Iată ce scria ea la un moment dat în jurnal: „Nu voinţa mea să se facă, o Marie, ci a ta care e întotdeauna voinţa lui Isus… Sufletul meu, unit cu al tău, să-l preamărească pe Domnul pentru acest omagiu permanent al unei supuneri desăvârşite… Da, Dumnezeul meu, da în toate şi pentru toate, da!”

Vezi sursa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.