Luna noiembrie poate fi numită pe drept „timpul regretelor” sau „timpul nostalgiilor”. Suntem nostalgici, în special, după cei dragi ai noştri, cei trecuţi în rândul drepţilor, pe care Biserica ne invită să-i pomenim în ziua de pomenire a tuturor credincioşilor răposaţi, 2 noiembrie, dar şi în toate celelalte zile ale acestei luni de toamnă. Suntem nostalgici după zilele lungi de vară care acum sunt înlocuite de o noapte ce coboară zilnic din ce în ce mai repede. Suntem nostalgici după locurile pe unde am trecut şi, mai ales, după oamenii pe care i-am întâlnit şi de la care am învăţat atât de multe lucruri.
Mă regăsesc în toate aceste nostalgii şi regrete. Şi scriu aceste rânduri atât pentru a vă mulţumi ca răspuns la mulţumirile dvs. (http://www.amdis.ro/multumim-parinte-laurentiu.html), cât şi pentru a-mi exprima recunoştinţa pentru frumoasele zile, 791 (mai simplu, doi ani şi două luni!), pe care într-adevăr le-am trăit în mijlocul comunităţii parohiale Adormirea Maicii Domnului, ca şi în mijlocul comunităţii preoţeşti din cadrul Episcopiei. Sunt convins că această experienţă rânduită de Dumnezeu îmi va rămâne veşnic în minte, dar mai ales în inimă, ca un dar, ca un semn că „Dumnezeu rânduieşte totul spre binele celor care se tem de el”, cum spune Apostolul.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toţi cei pe care i-am întâlnit şi de la care am învăţat să fiu „mai” om, „mai” creştin, „,mai” preot: episcopi, preoţi – în mod deosebit părintele paroh, care merită această mulţumire publică! -, persoane consacrate, laici – şi aici sunt trei categorii speciale pe care vreau să le salut şi cărora vreau să le mulţumesc: tinerii veşnic treji şi neobosiţi, bolnavii pe care i-am întâlnit in spitalele din Iaşi, dar şi prin casele lor la vinerea I din lună, şi, nu în ultimul rând, credincioşii care participau duminica la liturghia de la ora 18 (18:30): Domnul să vă răsplătească tot binele pe care mi l-aţi făcut şi pentru lecţiile de credinţă şi speranţă pe care le-am învăţat de la dvs.
Să nu mă uitaţi în rugăciunile dvs. pe care le înălţaţi zi de zi către Dumnezeu.
Împreună cu această mulţumire îndreptată spre toată comunitatea de la catedrală, aduc şi o sinceră urare îndreptată spre situl comunităţii, www.amdis.ro, care astăzi, 1 noiembrie, împlineşte un an de când s-a deschis în mod oficial. Am participat la emoţiile cu care s-a lansat acest sit şi la nerăbdarea cu care se aşteptau ecourile apariţiei lui, ecouri care au avut mereu un puternic iz pozitiv. Este bine, aşa cum spunea sfântul părinte papa Benedict al XVI-lea, să invadăm spaţiul net-ului, al reţelei internaţionale, şi cu lucruri religioase, cu credinţa şi mărturiile noastre, pentru că şi acest spaţiu este „un dar făcut omenirii de către Creator”, un dar pe care trebuie să-l folosim din plin.
Şi „La mulţi ani” şi catedralei „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, care a fost consacrată tot într-o zi de 1 noiembrie, şi care astăzi împlineşte 6 ani.
Vă mulţumesc pentru tot şi vă doresc la mulţi ani, mulţi cititori şi multă sfinţenie!
