Sfântul Bartolomeu, un om fără prefăcătorie

0
875

sfantul apostol bartolomeu natanaelText biblic de referinţă: Ioan 1, 45-51

„Te-am văzut pe când stăteai sub un smochin”, i-a spus Isus lui Natanael, aşa cum îl numeşte evanghelistul Ioan pe sfântul Bartolomeu, cel pe care sfânta Biserică îl sărbătoreşte astăzi, 24 august.

La fel ar putea să ne spună Isus şi nouă: „Te-am văzut când munceai,

te-am văzut când te-ai ridicat dimineaţă din pat, te-am văzut când mergeai cu tramvaiul, te-am văzut în biserică, te-am văzut meditând Cuvântul meu…” Da, ar putea să ne spună şi nouă aceleaşi cuvinte, pentru că el ne vede în fiecare moment.

 

Dar oare ar putea Isus să spună şi despre noi aceleaşi cuvinte pe care le-a spus despre Natanael: „Iată un adevărat israelit, un om căruia nu-i place prefăcătoria”(Ioan 1.47)?

Oare ar putea spune Isus despre noi aceleaşi cuvinte: „Iată un creştin căruia nu-i place prefăcătoria; iată un creştin care caută cu sinceritate adevărul, care nu minte, care nu mă înşeală, care nu joacă teatru în faţa mea… Iată un creştin pe care mă pot baza…” Oare ar putea spune Isus şi despre noi aceleaşi cuvinte?

 

Este adevărat, nu ştim multe lucruri despre sfântul Bartolomeu, dar cred că ştim, totuşi, esenţialul, iar esenţialul îl găsim în fragmentul evanghelic pe care sfânta Biserică ne invită să îl medităm în sărbătoarea lui, care surprinde primul moment al întâlnirii sale cu Cristos. Din acest fragment aflăm că Bartolomeu a fost, înainte de toate, un israelit, un om care nu a iubit prefăcătoria, ci a fost sincer cu sine, cu ceilalţi, dar mai ales sincer cu Dumnezeu… Fără ipocrizie, fără compromisuri.

Şi tocmai aceste virtuţi care prisoseau în sfântul Bartolomeu, l-au făcut pe Isus să rostească aceste cuvinte pline de admiraţie: „Iată un adevărat israelit, un om căruia nu-i place prefăcătoria”.

Isus iubeşte sinceritatea, autenticitatea; el nu iubeşte prefăcătoria, teatrul, faţada. Aceasta este prima lecţie pe care ne-o oferă sfântul Bartolomeu astăzi.

Într-o primă fază, Natanael era foarte suspicios: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”, se întreba el retoric. Asta nu înseamnă, însă, că Bartolomeu dispreţuia Nazaretul. El cunoştea foarte bine Scripturile… El chiar era unul din acei iudei care aşteptau venirea lui Mesia. Dar ştia, totodată, din tot Vechiul Testament că nicăieri nu se spune că Mesia va veni din Nazaret, şi era foarte clar pentru el că Filip se înşeală. Dar până la urmă acceptă provocarea şi vine la Isus. Vino şi vezi!, au fost cuvintele care i-au atins inima şi l-au determinat să facă primul pas spre Cristos.

Dar oare ce l-a convins pe el să creadă în Cristos şi să-l urmeze toată viaţa după aceea? Înainte de toate, a fost decisiv pentru el să afle că Isus îl cunoştea deja. Bartolomeu îşi dă seama că Isus îl ştia dinainte: ştia că a fost sub smochin înainte ca Filip să-l cheme, cunoştea setea lui pentru adevăr, cunoştea aşteptările sale, cunoştea că absolut nimic artificial sau superficial nu-i pot satisface aspiraţiile sale. Îşi dă seama că Isus îl cunoştea foarte bine…

Şi,iată, am ajuns la a doua lecţie pe care ne-o transmite astăzi sfântul Bartolomeu: conştientizarea faptului că Dumnezeu ne cunoaşte. Da, Dumnezeu ne cunoaşte şi pe noi, ştie cât suntem de slabi şi de fragili… El cunoaşte şi problemele şi dificultăţile noastre. El cunoaşte suferinţele, temerile, incertitudinile noastre. El ne cunoaşte foarte bine. Dar aşteaptă de la noi, aşa cum a aşteptat şi de la Natanael, să-l recunoaştem şi să-l descoperim prezent şi operant în viaţa noastră. Da, aşteaptă să-l recunoaştem şi să intrăm într-o relaţie personală cu el, o relaţie care ne va umple de alinare şi pace sufletească.

În cazul sfântului Bartolomeu au fost suficiente doar câteva cuvinte, câteva priviri, pe care, probabil, viitorul apostol nu le va mai uita niciodată, pentru a se convinge că nu este în faţa unui om, ci în faţa lui Dumnezeu însuşi: „Rabbi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel”! Bartolomeu, care într-o primă fază se îndoia de Cristos, acum îl depăşeşte pe Filip în credinţă. Filip l-a numit „Isus, fiul lui Iosif din Nazaret”, însă Bartolomeu descoperă că Isus nu este doar fiul lui Iosif, ci este mult mai mult decât atât, el este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu însuşi coborât pe pământ pentru a fi şi a rămâne cu noi.

Această întâlnire i-a schimbat radical viaţa sfântului Bartolomeu. De acum înainte va rămâne permanent lângă Cristos, iar după înălţarea sa la cer, sfântul Bartolomeu va continua să-l predice cu entuziasm pe Cristos până la ultima suflare. Tradiţia ne spune că, în ultima perioadă a vieţii sale, a ajuns în Armenia şi acolo a desfăşurat o rodnică activitate de evanghelizare. Aici a reuşit să-l aducă la credinţă pe regele Polimiu, pe soţia sa şi încă douăsprezece cetăţi. Aceste convertiri au trezit o mare invidie în preoţii localnici, care au reuşit să-l înduplece pe fratele regelui, astfel încât acesta a dat porunca îngrozitoare să i se smulgă pielea lui Bartolomeu de viu şi apoi să i se taie capul.

Iată mărturia vieţii sfântului Bartolomeu, un israelit şi un apostol fără prefăcătorie, care, după ce l-a întâlnit pe Cristos şi a crescut la şcoala sa, a dat o mărturie extraordinară, suferind şi murind ca martir.

Învăţăm din experienţa vieţii sale că Dumnezeu iubeşte sinceritatea şi că el cunoaşte totul, inclusiv pe noi… Dar aşteaptă de la fiecare dintre noi să-l recunoaştem, asemenea sfântului Bartolomeu, şi să trăim la şcoala sa, dând mărturie despre el în orice circumstanţă a vieţii noastre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.