19 martie: Sfântul Iosif, un om al tăcerii şi al ascultării

0
689

În bisericile noastre sunt multe tablouri sau vitralii care evoca scena Buneivestiri (îngerul Gabriel care merge în vizită la Sfânta Fecioară Maria pentru a-i vesti marele plan al lui Dumnezeu cu omenirea şi răspunsul pe care aceasta îl dă). Dar nu găsim nimic care să evoce „anunţul făcut lui Iosif”, nimic despre acele mistere supranaturale care i-au fost revelate. Evangheliile nu amintesc nici un cuvânt rostit de acest bărbat. Şi totuşi, relatarea pe care noi am ascultat-o astăzi, ne spune mai multe decât ne-am fi putut închipui. Ea ne vorbeşte despre ASCULTARE. Este o atitudine esenţială. Iosif ne poate servi ca exemplu în acest sens.

Evanghelia ne spune că îngerul lui Dumnezeu i s-a arătat în vis. Foarte des în Biblie se evocă visul. În limbajul biblic acest fapt nu are nimic în comun cu somnul. Este un mod de a exprima o realitate interioară în care este angajată o anumită persoană. A spune că îngerul lui Dumnezeu i-a apărut în vis, înseamnă a spune că Domnul i-a vorbit inimii sale. Ceea ce Iosif a auzit este o invitaţie de a o lua pe Maria ca soţie, „pentru că ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”.

 

Toate acestea nu au fost evidente. Să ni-l imaginăm pe Iosif total depăşit şi chinuit de ceea ce se întâmpla. Era evident şi normal pentru mentalitatea curentă ca Iosif să se despartă de ea. Acest lucru era conform Legii lui Moise şi tradiţiei. Dar Cuvântul lui Dumnezeu a fost mai puternic decât ceea ce părea normal. Iosif a avut curajul de a schimba „normalul” şi de a deveni slujitor al unui mister pe care nici nu îl înţelegea prea bine.

Iosif este un om al tăcerii, un om capabil să asculte ceea ce Dumnezeu îi spune şi capabil să-şi schimbe viaţa la lumina cuvântului ascultat. El îşi dă seama că acest copil vine din altă parte. Nu este al lui, nici al altuia, nici chiar al Mariei. El este Mesager al Aceluia care este „cu totul Altul”. Astfel, Iosif este introdus puţin câte puţin în lumina unui imens mister care va fi într-o zi proclamat de toată creaţia.

Iată o lecţie esenţială pentru noi, creştinii anului 2011. Trăim într-o lumea zgomotoasă şi agitată. Astăzi sfântul Iosif ne învaţă să ascultăm ceea ce se întâmplă în noi, să facem linişte pentru a înţelege visul care ne transmite cuvinte venite din altă parte. Uneori este dificil pentru că, prea adesea, avem tendinţa de a vorbi mult, fără însă a spune neapărat ceva. Putem asculta ceea ce Domnul vorbeşte inimii noastre doar dacă ne permitem luxul de a găsi momente de tăcere şi reculegere.

A găsi timp pentru a tăcea şi a asculta este absolut esenţial dacă vrem să rămânem oameni. Pentru că numai în tăcere Dumnezeu vorbeşte inimii noastre prin Duhul Sfânt. Ni s-a spus de multe ori că viaţa creştină este de neconceput fără un angajament puternic de a lupta împotriva sărăciei, a nedreptăţii, a violenţei, care degradează omul şi desfigurează planul de iubire al lui Dumnezeu cu umanitatea. Ei bine, astăzi descoperim un alt adevăr: nu putem să fim creştini fără un angajament puternic de a urma vocea inimii, vocea lui Dumnezeu care se aude doar cu inima

În această perioadă a Postului Mare să înţelegem că nu ne putem pregăti pentru sărbătoarea Paştelui fără a găsi timp pentru tăcere, rugăciune, citirea Sfintei Scripturi. Asemenea sfântului Iosif, să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi să învăţăm să devenim docili la tot ceea ce Dumnezeu ne sugerează. Asemenea lui, suntem invitaţi să devenim slujitori ai unui mister care ne depăşeşte. Toată Evanghelia ne spune că Domnul ne conduce pe căile sale, că are un plan cu noi, plan pe care ni-l transmite prin vis.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.