Pe 25 ianuarie 2011, începând cu ora 17.00, în Catedrala Romano-Catolică „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi a avut loc încheierea octavei de rugăciune pentru unitatea creştinilor…
Cu multe ore înainte de începerea rugăciunii, în Catedrală au început să fie pregătite cele necesare desfăşurării acestui eveniment într-o atmosferă de sărbătoare. Altarul a fost pregătit de sora Maria Lucaci, care se întrece întotdeauna pe sine, cu un aranjament din flori, spice de grâu, pâinea frântă (simbolul pâinii euharistice), Cartea Sfântă, lumânarea pascală şi moto-ul PS Petru Gherghel „CA TOŢI SĂ FIE UNA” (In 17, 20) – toate pe un fundal cu steagul papal…
Uşor, uşor ne apropiem de momentul care se dorea a fi unul deosebit, de o comuniune profundă a rugăciunii venită din inimile însetate de unitate ale credincioşilor şi păstorilor. Lumea începe să se adune. La intrarea în Catedrală, fiecare credincios primeşte o lumânare şi un pliant cu Litania unităţii creştinilor.
Pentru a ne pregăti cât mai bine pentru acest moment şi a intra într-o atmosferă de comuniune orizontală şi verticală, de la 16.30 am început rugăciunea Rozariului, invocând-o pe Mama noastră cerească să vegheze asupra Bisericii şi să intervină pentru noi, pentru unirea noastră cu Dumnezeu şi cu fraţii. Într-un singur glas, credincioşii s-au adresat ei cu invocaţia: „Maica unităţii, roagă-te pentru noi”!
La ora 17.00 în Catedrală se face lumină, iar corul împreună cu toţi credincioşii prezenţi intonează: „Lumea-ntreagă să se înfrăţească şi să cânte Tatălui ceresc…”
La Altar intră solemn un mare număr de preoţi împreună cu episcopii noştri. Din partea Bisericii Ortodoxe participă la eveniment prorectorul Facultăţii de Teologie ortodoxă, pr. Gheorghe Popa.
După cuvântul de salut, transmis de PS Petru Gherghel, urmează actul penitenţial, recunoaşterea tuturor greşelilor pe care le-am făcut împotriva unităţii. În continuare, urmează conform schemei săptămânii de rugăciune propusă de Biserica din Ierusalim, o lectură luată din Cartea Genezei, care prezintă momentul emoţionant al întâlnirii dintre cei doi fraţi, Iacob şi Esau, psalmul şi a o altă lectură luată din scrisoarea sfântului apostol Paul către Corinteni, în care Apostolul imploră comunitatea: „… în numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu”!
Urmează un moment emoţionant: în timp ce corul intonează: „Vino, Isuse la noi, avem toţi nevoie de tine”, PS Petru Gherghel aprinde o lumânare de la lumânarea pascală, simbol al prezenţei lui Cristos, şi oferă această lumină tuturor credincioşilor. Valul de lumină umple încet, încet toată Catedrala.
Evanghelia, proclamată în cadrul acestui moment ne invită să ne împăcăm urgent cu fratele mai înainte de a aduce darul la Altarul Domnului.
La predică, PS Petru răzbate strigătul bisericilor din Ierusalim (13 la număr) cu îndemnul la unitate, dar şi speranţa că această octavă de rugăciune trebuie să continue. De altfel, în Italia, unde a fost plecat câteva zile, în fiecare sâmbătă întâi din lună se fac rugăciuni speciale pentru unitate.
Celebrarea a continuat cu Litania unităţii creştinilor, rostită de PS Aurel, binecuvântarea apei, stropirea cu apă sfinţită şi rugăciunea cea mai ecumenică, cea mai puternică, cea mai sfântă, pentru că ne-a fost oferită ca model de însuşi Domnul: Tatăl nostru… Din toate inimile deschise spre comuniune se înalţă spre tronul maiestăţii divine o singură rugăciune, un singur glas, o singură dorinţă: CA TOŢI SĂ FIE UNA! Şi, ca semn vizibil al dorinţei de unitate, ne-am oferit unul altuia pacea, pacea care este şi trebuie să rămână visul fiecăruia dintre noi. Semnul prieteniei, al comuniunii şi al păcii a fost însoţit de cântarea atât de sugestivă: „Ce bine e când fraţii în Domnul se iubesc şi-n dragoste şi pace în lume vieţuiesc”.
Înaintea de binecuvântarea finală, pr. Gheorghe Popa, reprezentantul Bisericii Ortodoxe, adresează un cuvânt celor prezenţi în care evocă figura a doi sfinţi: a sfântului Anton abate, părintele monahismului, şi a sfintei Tereza de Calcutta, cea care a dat, la un moment dat, un răspuns extraordinar unui semen: „nici pentru un milion de dolari nu l-aş îngriji pe acest bolnav, dar pentru Domnul o fac întotdeauna cu bucurie”.
După binecuvântarea finală, creştinii se retrag, o parte din ei, iar o parte rămân pentru Liturghia de seară, celebrată, nu întâmplător, de părintele Iosif Dorcu, responsabil al oficiului pentru unitate în cadrul Episcopiei de Iaşi.
În curtea Bisericii o persoană mă opreşte şi mă întreabă: „Sunteţi catolic”? „Da”, i-am răspuns. „Domnule, grozav mi-a plăcut în seara asta la dumneavoastră. Când mai faceţi întâlniri din acestea”? „Oficial, în fiecare zi, la Sfânta Liturghie, fraţii creştini se întâlnesc cu Cristos. Neoficial, o dată pe an timp de 8 zile, de pe 18 pe 25 ianuarie”…
Am plecat spre casă cu o rugăciune în inimă: „Doamne, fă ca întâlnirile noastre zilnice, în cadrul Sfintei Liturghii, să aducă rod cât mai mult în ogorul ecumenismului. Bucuria comuniunii să nu fie umbrită niciodată de egoism, indiferenţă, laşitate, mândrie sau prejudecăţi. Amin”.
Pentru a vedea mai multe fotografii de la eveniment, vizitaţi: ALBUM FOTO
