Epifania Domnului si căutările noastre…

Undeva prin anul 1200 a trăit un înţelept evreu, pe nume Maimonide, care, într-una din cărţile sale, scria că Dumnezeu locuieşte pe un vârf de munte, într-o fortăreaţă înconjurată cu ziduri. Toţi oamenii încearcă să urce acest munte pentru a-l găsi, a-l cunoaşte şi a stabili o relaţie de prietenie cu el. Însă, unii se rătăcesc pe drum nereuşind să parcurgă nici jumătate din distanţă, alţii ajung până la poartă, dar rămân acolo neştiind care este intrarea care duce la el, alţii intră în castel, dar se rătăcesc pe coridoare şi nu găsesc sala unde îşi are tronul Marele Rege. Toţi oamenii îl caută pe Dumnezeu, dar foarte puţini îl găsesc cu adevărat pentru că nu găsesc drumul corect care duce la palatul său şi rămân pe drum, sau se pierd prin antecamerele palatului.

Sărbătorim astăzi Epifania Domnului, sau manifestarea, arătarea lui popoarelor păgâne reprezentate de cei trei magi. În centrul atenţiei, alături de copilul Isus, se află aceşti trei magi care au reuşit să-l găsească pe Dumnezeu, care au reuşit să escaladeze acel munte şi să intre în palatul şi în salonul Marelui Rege. Ei au găsit drumul corect şi au ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu. Experienţa lor ne poate ajuta şi pe noi să găsim drumul corect pe care trebuie să mergem pentru a-l întâlni pe Dumnezeu. Este vorba, practic, de un itinerar pe care l-au urmat aceşti magi şi pe care suntem chemaţi să-l urmăm şi noi, un itinerar articulat în trei etape decisive.

Prima dintre ele: magii sunt astronomi, oameni care cercetează şi admiră permanent cerul, stelele de pe boltă. Privind mereu stelele văd o stea deosebită şi pornesc la drum. Steaua neobişnuită pe care au observat-o pe cer a fost primul semn ce i-a ajutat să ajungă la Dumnezeu. Aşa începe şi drumul credinţei noastre: privind bolta înstelată, privind un apus sau un răsărit de soare splendid, privind imensitatea mării, măreţiile şi frumuseţile naturii, mintea ne poartă spre Dumnezeu, spre atotputernicia şi înţelepciunea sa nesfârşită. Este doar una din multele stele de astăzi care ne vorbesc despre Dumnezeu.

Dar numai steaua n-a fost de ajuns ca magii să ajungă la Cristos. A fost necesar Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură. Ajunşi la Betleem steaua dispare. Aici magii apelează la Irod pentru a-i ajuta. Irod se tulbură şi cheamă imediat oamenii săi pentru a-l ajuta să-l elimine pe acest presupus adversar politic, aşa cum îl vedea el. Preoţii cercetează Cuvântul lui Dumnezeu şi găsesc răspunsul: din cartea profetului Mihea preoţii, dar şi magii află exact locul unde trebuia să se nască Cristos. La fel se poate întâmpla şi în cazul nostru: nu este suficient să admirăm minunile universului şi să ne mulţumim cu o imagine vagă a unui Dumnezeu impersonal. E nevoie de mai mult. E nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu care ne luminează şi ne ajută să aflăm adevărul. Fără Cuvântul lui Dumnezeu aceşti magi nu ar fi ajuns niciodată să-l cunoască pe Dumnezeu. Fără Cuvântul lui Dumnezeu nu vom ajunge nici noi să-l cunoaştem vreodată pe Dumnezeu, pe adevăratul Dumnezeu. Doar din Sfânta Scriptură aflăm că Dumnezeu este un tată bun şi iubitor faţă de toţi. Sfânta Scriptură ne poate lumina şi pe noi să ajungem la cunoaşterea adevărului, să ajungem la cunoaşterea lui Dumnezeu.

Aş vrea doar o scurtă paranteză să fac aici: care este locul Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa noastră, în familiile noastre? Când am luat ultima oară în mână Sfânta Scriptură şi am citit din ea? Să reţinem că ea ar trebui să ocupe un loc principal în viaţa noastră pentru că ea ne ajută să-l cunoaştem mai bine pe Dumnezeu.

Din Evanghelia de astăzi aflăm, însă, că totuşi nu este suficientă nici steaua şi nici cunoaşterea Scripturii pentru a-l întâlni pe Dumnezeu. Irod şi preoţii de la templu au auzit de stea, au cunoscut cuvântul Scripturii, dar nici unul din aceştia nu l-au găsit pe Cristos, nici unul din ei nu a făcut nici un pas pentru a-l căuta. Acest fapt ne spune că, alături de stea şi de cuvântul Scripturii, mai este nevoie de ceva: este nevoie de harul lui Dumnezeu şi de răspunsul nostru afirmativ dat acestui impuls al harului. Dacă noi refuzăm să-l căutăm cu o inimă sinceră şi deschisă pe Dumnezeu atunci degeaba. Celelalte 2 nu ne ajută cu nimic.

Este adevărat că Dumnezeu ne-a făcut liberi, liberi să-l alegem sau să-l respingem. Este stilul lui Dumnezeu: el nu se impune niciodată, ne lasă libertatea de a alege. Magii au ales să-l cunoască, iar Irod şi preoţii de la curte au ales să-l respingă, ba chiar să-l elimine. Depinde de alegerea noastră. Cert este că, dacă vrem, îl putem găsi pe Dumnezeu, putem escalada acel munte înalt şi pătrunde în camera sa. Important este să ţinem cont de stelele care sunt şi astăzi prezente în lume şi care ne vorbesc despre Dumnezeu, să ţinem cont şi de cuvântul Sfintei Scripturi; şi dacă dorim din toată inima să-l întâlnim pe Dumnezeu, atunci vom reuşi.

Şi ar mai fi ceva foarte interesant de subliniat în Evanghelia de astăzi, şi anume: ce fac magii după ce l-au întâlnit pe Dumnezeu? Evanghelia ne spune că i-au dat daruri. Ce daruri? Dacă v-aş cere un răspuns fiecăruia, sunt convins că 99 la sută mi-aţi spune că i-au dat, ca şi daruri: aur, smirnă şi tămâie… Greşit. Nu acesta a fost darul lor. Evanghelia ne spune aşa: „apoi i-au dat daruri…” Dar mai înainte de asta, înainte de acel apoi, magii i-au oferit pruncului atitudinea lor de adoraţie: au îngenuncheat şi l-au adorat. Acesta a fost darul lor principal. Ce e scris după apoi, chiar nu ne interesează. Nu întâmplător, când se prezintă în faţa lui Irod ei spun aceste cuvinte: „Am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm”. Nu spun ei: „Am venit să-i dăm cadouri”, ci „am venit să-l adorăm”. De asta voiau ei să-l întâlnească pe Dumnezeu pentru a i se închina şi a-l adora.

Ne aflăm acum în Biserică; este locuinţa lui Dumnezeu, salonul în care locuieşte Dânsul. Poate după multe căutări, am reuşit să-l găsim. Să nu ne oprim aici: să cădem în genunchi şi să-l adorăm pe Regele nostru; să-i mulţumim pentru ajutorul său, să-i mulţumim pentru tot ce a făcut pentru noi. Acest lucru vă invit să-l facem acum, în timp ce continuăm Sfânta Liturghie. Suntem în salonul său, l-am găsit… Ne mai rămâne doar să-l adorăm.