Pe 4 decembrie ne-am adunat la mănăstirea surorilor Providenţei pentru a ne pregăti în vederea depunerii adeziunii. Era probabil prima dată când această zi a fost pentru noi o surpriză totală din partea asistentului nostru spiritual, pr. Vasile, si a pr. Felix Roca. La început dintr-o valiză plină cu tot felul de obiecte, fiecare am luat câte-ceva. Apoi am vorbit despre noi înşine în funcţie de obiectul ales: lumânare – vreau să fiu lumină, creion – vreau ca Dumnezeu să scrie viaţa mea, far – vreau să fiu călăuză, pistol – vreau să şochez, bomboana – vreau să îndulcesc, ciocan, floare, rozariu, mp3-player, telefon, suzetă, sacoşă, sticlă, valiză, etc.
În toate găsindu-se asemănări cu caracterele noastre, viaţa noastră. Apoi a urmat o reflecţie pe baza unui fragment evanghelic luat din sfântul Ioan. Întăriţi de sf. Euharistie în cadrul sf. Liturghii, şi apoi de «pâinea cea de toate zilele», am căutat să răspundem la întrebarea: Ce caut eu? Ce caută lumea? Am răspuns, împărţindu-ne în grupuri, prin câteva momente artistice pe care le-am pregătit pe loc. Mai târziu ne-am îndreptat spre casele noastre în aşteptarea zilei următoare.
A doua zi emotii, uniforme, cravate, insigne, lecturi, intenţii, daruri: membri şi simpatizanţi. Primele rânduri în biserică. Am avut onoarea la Sf. Liturghie lângă asistentul nostru spiritual, pr. Vasile, sa-l avem şi pe pr. paroh, Iosif Dorcu. Ne-a salutat şi ne-a chemat la «disponibilitate» şi «implicare». Strigaţi pe nume, membrii au venit în faţa altarului, unde au primit însemnele: cravata A.C. După împărtăşanie am rostit împreună formula de adeziune.
Întăriţi de trupul lui Cristos, încurajaţi de cuvintele preoţilor noştri, pornim pe acest nou drum, în noul an asociativ cu tema «Călători pe pământ cu privirea sre cer» şi motoul «Cereţi şi vi se va da» Mt 7,7.
MĂRTURII :
Adeziunea a fost un moment special şi emoţionant pentru o tânără neliniştită ca mine, chiar dacă am asistat la acest moment ca simpatizantă. Un 
moment de comuniune. În mijlocul tinerior, membri ai Actiunii Catolica, m-am simţit foarte bine şi foarte uşor m-am integrat în grup.
Violeta
Ziua de reculegere: zi în care ne-am cunoscut, am aprofundat scopul pentru care vrem să facem parte din Acţiunea Catolică, si, în principal, ne-am apropiat de Isus; tăcerea, jocurile, scenetele ne-au conturat răspunsul la întrebările: ce căutăm în viaţă? Ce caută cei din jur?
Ziua adeziunii: am promis în faţa Tatălui să fim exemple pentru cei din jurul nostru, să-i ajutăm şi să ne ajutăm să mergem pe calea creionată spre El. Un gând ce ne va rămâne în minte şi sperăm să-l realizăm: să şocăm cu iubirea, dăruirea, personalitatea noastră mediul în care ne dezvoltăm.
Claudia
La ziua de reculegere am avut ocazia să conştientizez necesitatea unei prezenţe şi implicări active în Biserică, pentru a putea astfel să răspund la căutarea mea şi sa-i ajut pe cei din jurul meu. Momente de comuniune cu persoanele care au aceleaşi căutări ca şi mine: să nu rămână în anonimat. Să facă binele.
În ziua adeziunii am avut emoţii, multe emoţii! Momente cu adevărat profunde, trăite în suflet, un DA spus lui Dumnezeu în faţa tuturor. O angajare – recunosc – deloc uşoară! O cruce, dar si un dar. Am ieşit din anonimat, am spus: PROMIT să fiu aşa cum mă vrea Cistos.
Olesea
Iubirea: simt cum mă urmăreşte la orice pas pe care îl fac. Atunci când mă îndrăgostesc mă face să recunosc ceea ce simt fără să-mi fie frică de consecinţe, atunci când vreau să dăruiesc mă îndreaptă către A.C. M-am întrebat de multe ori, care este scopul meu în A.C.? Răspunsul părea simplu la început, să răspund provocării de a-mi arăta credinţa indiferent de situaţie.
Am depus adeziunea în A.C. după o zi de reculegere în care am ales sa iubesc în tacere. Si, într-adevar, am învăţat că doar într-un asemenea grup unde domneşte iubirea pot găsi soluţii la ceea ce inseamnă viaţa. Pentru că în grup învăţăm să ne cunoastem pe noi şi pe ceilalti. De asta am venit în AC: să învăţ să iubesc, şi nu am de ce să-mi fac griji, pentru că tot ce mi se întâmplă e normal.
Daniel
