Sfânta Tereza a Pruncului Isus, o sfântă…

0
71712

Sfânta Tereza a Pruncului Isus, o sfântă care se potriveşte tuturor

(Predică rostită de părintele Iosif Dorcu în Biserica Sfânta Tereza din Iaşi cu ocazia hramului, 3 octombrie 2010)


Într-un sat din Polonia, Rudna Wielka, prin anul 1970, se punea problema construirii unei noi biserici. Ca totdeauna întrebarea: ce patron să aibă noua biserică? Parohul, împreună cu un comitet, au început discuţiile. Şi fiecare venea cu propuneri: ba să fie sfântul Anton, ba Maximilan Kolbe, ba sfântul Martin (foarte obişnuit la polonezi)….sau chiar sfânta Faustina Kowalska. O femeie foarte credincioasă din comunitate s-a ridicat şi a spus: „eu propun să fie sfânta Tereza a Pruncului Isus şi am să vă explic de ce: este o sfântă tare frumoasă, din zilele noastre şi este o sfântă pe care o putem imita toţi, e o sfântă care ar fi un foarte bun model pentru fetele, pentru tinerele din comunitatea noastră…şi chiar pentru noi toţi

Aşadar, dragi credincioşi, nu ştiu cine a stabilit ca sfânta Tereza să fie patroana comunităţii dumneavoastră, dar vă puteţi considera cu adevărat fericiţi că o aveţi pe ea ca o puternică ocrotitoare în cer, dar şi un minunat model posibil de sfinţire.

Tereza, care nu a făcut nici o minune sau ceva extraordinar cât a trăit pe pământ, este o sfântă care se potriveşte tuturor

Eu personal, ca şi dumneavoastră, ştiu că nu voi putea predica niciodată ca sfântul Ioan Gura de Aur, nu voi fi teolog ca sfântul Augustin sau ca sfântul Toma, nu voi reuşi să fiu martir ca sfântul Laurenţiu sau ca sfânta Lucia, nu voi putea să trăiesc sărăcia ca sfântul Francisc, nu voi face minuni ca sfântul Anton, nu voi avea stigmate ca sfânta Gema Galgani, nu voi putea citi în suflete ca sfântul Padre Pio, nu voi fonda mănăstiri ca sfânta Tereza de Avilla, dar voi putea trăi simplitatea, rugăciunea, suferinţa, iubirea şi dăruirea acestei sfinte.

În al doilea rând sfânta Tereza este o sfântă model pentru cei care află că sunt bolnavi

De obicei, când cineva află că e bolnav, că are cancer sau o boală incurabilă, cade uşor în disperare, îşi pierde orice curaj şi e posibil să apară chiar neîncrederea în Dumnezeu. Rudele se feresc să-i spună sau să discute despre asta. Consider că este o slăbiciune şi chiar o atitudine mai puţin creştină. Ori sfânta sărbătorită azi,Tereza de Lisieux, ne oferă un model admirabil de acceptare a suferinţei. Se oferă ca jertfă: când simte primele semne ale bolii, ea manifestă un mare curaj şi nu o resemnare ieftină.

„La 9 iunie 1895, de sărbătoarea Preasfintei Treimi, se oferă pe sine ca jertfă de ispăşire Iubirii milostive a lui Dumnezeu. La 3 aprilie a anului următor, în noaptea dintre Joia Mare şi Vinerea Mare, simte primele semne ale bolii care o va duce la moarte. Tereza o acceptă ca pe o tainică vizită a Mirelui divin. În acelaşi timp, este încercată în credinţă, lucru ce va dura până la moartea sa. Agravându-se starea sănătăţii sale, este transferată la infirmerie la 8 iulie 1897. Surorile sale şi alte călugăriţe îi culeg cuvintele, în timp ce sporesc suferinţele şi încercările sale, suportate cu răbdare, până ating apogeul prin moartea sa în după amiaza zilei de 30 septembrie 1897. „Eu nu mor, ci intru în viaţă”, i-a scris ea unui frate spiritual, abatele Belliere (Scrisori 244). Ultimele sale cuvinte: „Dumnezeul meu… te iubesc!”, i-au pecetluit existenţa.

Că Tereza poate fi azi imitată întocmai ne-o arată o tânără care a fost beatificată chiar duminica trecută, 25 septembrie 2010, Chiara Luce Badano. Iată ce spunea în predica sa arhiepiscopul Angelo Amato: „O fată cu o inimă curată, o tânără modernă, sportivă, pozitivă, care, într-o lume plină de bunăstare, dar adesea bolnavă de tristeţe şi nefericire, ne transmite un mesaj de optimism şi de speranţă”. Monseniorul a amintit câteva episoade simple şi cotidiene din viaţa ei la Sassello, pline însă de o radicalitate evanghelică surprinzătoare. A reparcurs apoi etapele bolii (osteosarcom) care a lovit-o pe tânăra Chiara la vârsta de 16 ani, şi care, în scurt timp, a condus la moartea ei. “Nu mai am picioarele şi îmi plăcea mult să merg cu bicicleta, dar Domnul mi-a dat aripi”, a spus după ce nu şi-a mai putut folosi picioarele. “Suferea, dar sufletul îi cânta”, a mai spus Mons. Amato. “A refuzat morfina pentru că – spunea ea – ‘îmi ia luciditatea, şi pot să îi ofer lui Isus doar durerea mea’”.“Zilele existenţei pământeşti a Chiarei au fost zile de caritate dăruită din abundenţă. Ea a schimbat durerea în bucurie, întunericul în lumină, dând semnificaţie chiar şi chinurilor trupului ei slăbit. În boală, ea s-a dovedit o femeie puternică şi înţeleaptă”. “Fericita Chiara Badano este o misionară a lui Isus, un apostol al Evangheliei… Ea ne invită să regăsim prospeţimea şi entuziasmul credinţei. Invitaţia de a regăsi entuziasmul credinţei este adresată tuturor, mai înainte de toate tinerilor, dar şi adulţilor, persoanelor consacrate, preoţilor. Tuturor ne este dat harul suficient pentru a deveni sfinţi”.

Sfânta Tereza mai poate fi  o sfântă model pentru cei fără calităţi deosebite. Adesea întâlnim persoane care suferă din cauza inutilităţii, a faptului că nu pot realiza lucruri extraordinare. Ori despre Tereza ne amintim că, cu câteva zile înainte  de a muri, o soră chiar se întreba: „Oare ce o să spună sora superioară în necrolog, la înmormântarea Terezei, pentru că ea nu a făcut nimic deosebit în viaţa ei?” Da, Tereza nu a făcut minuni în viaţa ei ci doar s-a rugat şi s-a lăsat cu totul în voia lui Dumnezeu? Vă întreb, dragi credincioşi: cine dintre noi nu ar putea face acest lucru? Viaţa Terezei e aşa de uşor de imitat de oricine şi oricând.

Tereza e strâns legată de Sfânta Scriptură

Izvorul principal al experienţei sale spirituale şi a învăţăturii sale este Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament. Ea însăşi mărturiseşte acest lucru, îndeosebi punând în evidenţă iubirea sa înflăcărată pentru Evanghelie (cf. Manuscris A, 83 v). În scrierile sale pot fi numărate peste o mie de referinţe biblice: mai mult de 400 din Vechiul Testament şi peste 600 din Noul Testament .

În ciuda formaţiei sale insuficiente şi a absenţei instrumentelor de studiere şi interpretare a cărţilor sfinte, Tereza s-a adâncit în meditarea Cuvântului lui Dumnezeu cu o credinţă şi o naturaleţe deosebită. Sub influenţa Duhului, a reuşit să ajungă, pentru sine şi pentru ceilalţi, la o cunoaştere profundă a Revelaţiei. Concentrându-se cu iubire asupra Scripturii (ea ar fi vrut chiar să cunoască ebraica şi greaca pentru a înţelege mai bine spiritul şi litera cărţilor sfinte), a arătat importanţa pe care o au izvoarele biblice în viaţa spirituală, a pus în evidenţă originalitatea şi prospeţimea Evangheliei, s-a interesat în mod serios de exegeza spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament. A descoperit astfel comori ascunse, însuşindu-şi cuvinte şi fapte, uneori nu fără o îndrăzneală supranaturală ca atunci când, citind textele lui Paul, a descoperit vocaţia sa pentru iubire. Luminată de Cuvântul revelat, Tereza a scris pagini geniale despre unitatea dintre iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele; s-a identificat cu rugăciunea lui Isus de la ultima Cină, ca expresie a mijlocirii sale pentru mântuirea tuturor.

În scrisoarea apostolică Divini amoris scientia (Ştiinţa iubirii divine) publicată de papa Ioan Paul al II-lea, la 19 octombrie 1997 (la 100 de ani de la moartea Terezei), prin care a fost declarată Doctor al Bisericii, găsim şi un punct unde suveranul pontif arată preţuirea pe care mai mulți papi au avut-o faţă de Tereza. Iată  ce au zis papii despre ea:

„Pius al XI-lea, care o considera pe Tereza „steaua pontificatului său”, n-a ezitat să afirme în omilia din ziua canonizării ei, din 17 mai 1925: „Duhul adevărului i s-a descoperit şi i-a destăinuit ceea ce în mod obişnuit ascunde celor înţelepţi şi pricepuţi, pentru a le face cunoscute pruncilor. Astfel, conform mărturiei predecesorului meu, ea a stăpânit o atare ştiinţă a celor de sus, încât poate arăta sufletelor o cale sigură a mântuirii” (Acta Apostolicae Sedis 17, 1925, pag. 213).

Acelaşi Papă a spus despre ea că a fost „cea mai mare sfântă a timpurilor moderne”. Întâmpinând cu bucurie prima ediţie în italiană a Istoriei unui suflet, el sublinia roadele pe care le putem culege din spiritualitatea tereziană. Benedict al XV-lea, cu ocazia proclamării eroismului virtuţilor Slujitoarei lui Dumnezeu, a pus în lumină calea copilăriei spirituale şi lăuda ştiinţa lucrurilor dumnezeieşti, acordată de Dumnezeu Terezei pentru a-i învăţa pe alţii căile mântuirii. Pius al XI-lea, cu ocazia beatificării şi în cea a canonizării ei, a voit să expună doctrina sfintei şi să o recomande, subliniind deosebita sa inspiraţie divină, şi numind-o învăţătoare de viaţă. Atunci când a fost consacrată Bazilica di Lisieux, în 1954, Pius al XII-lea declara, printre altele, că Tereza, prin doctrina sa, a pătruns în însăşi esenţa Evangheliei. Cardinalul Angelo Roncalli, viitorul Papă Ioan al XXIII-lea, a mers de mai multe ori la Lisieux, mai ales pe când era Nunţiu la Paris. În timpul pontificatului său, el şi-a manifestat, în mai multe împrejurări, devoţiunea pentru sfântă şi a reliefat legăturile dintre doctrina sfintei din Avila şi cea a fiicei sale, Tereza din Lisieux. În timpul desfăşurării Conciliului Vatican II, părinţii conciliari au amintit în mai multe rânduri exemplul şi doctrina ei. Paul al VI-lea, cu ocazia centenarului naşterii ei, a adresat o scrisoare episcopului de Bayeux şi Lisieux, la 2 ianuarie 1973, în care lăuda exemplul pe care l-a dat Tereza prin căutarea lui Dumnezeu, o propunea drept învăţătoare de rugăciune şi speranţă teologală, model de comuniune cu Biserica, recomandând învăţătorilor, educatorilor, păstorilor, şi chiar teologilor studierea doctrinei ei. Eu însumi, în diferite împrejurări, am avut bucuria să evoc figura şi doctrina sfintei, mai ales cu ocazia vizitei mele de neuitat la Lisieux, în 2 iunie 1980, când am dorit să amintesc tuturor : „Despre Tereza de Lisieux se poate spune cu convingere că Duhul lui Dumnezeu a îngăduit inimii ei să le descopere oamenilor din timpul nostru misterul fundamental, realitatea Evangheliei (…). „Calea cea mică ” este calea „copilăriei sfinte”. Pe această cale există ceva unic, un geniu al sfintei Tereza din Lisieux. Există în acelaşi timp confirmarea şi reînnoirea adevărului cel mai fundamental şi mai universal. Care adevăr al mesajului evanghelic este, cu adevărat, mai fundamental şi mai universal decât acesta: Dumnezeu este Tatăl nostru iar noi suntem copiii săi ? ” Vreau să-mi petrec cerul făcând bine pe pământ.”

Să mai spun, într-o paranteză, că părintele dumneavoastră paroh se afla chiar la Paris, în vara anului 1997, când papa, la întâlnirea mondială a tinerilor, anunţa apariţia acestui document, Divini amoris scientia. Şi pentru că această scrisoare enciclică este cea mai frumoasă prezentare, cel mai frumos elogiu şi o admirabilă sinteză a vieţii şi operei sfintei Tereza, la ieşirea din biserică veţi primi toţi acest document, pentru a-l duce în casele dumneavoastră şi  pentru a aprofunda măreţia patroanei dumneavoastră, Tereza de Lisieux.

Dacă Tereza nu a făcut minuni cât a trăit pe pământ, azi ea este una din marile făcătoare de minuni ale Bisericii. Iată un admirabil exemplu:

În anul 2009 relicvele Sfintei Tereza au străbătut pământul Marii Britanii şi s-au bucurat din partea englezilor de o primire excepţională. Peste două mii de anglicani, care au fost în preajma acestor relicve au devenit catolici cu această ocazie. De fapt, se spune că majoritatea comunităţii anglicane a fost foarte deschisă acestui pelerinaj al relicvelor. Sursele mass-media au înaintat cifra de 6 milioane de anglicani care ar avea de gând să intre în Biserica Catolică. Mai  mult, unele surse de la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei vorbesc de 50 de episcopi şi 1000 de preoţi anglicani. Şi toate acestea au fost făcute cunoscute la scurt timp după pelerinajul relicvelor sfintei Tereza în Anglia. Papa Benedict a răspuns acestor doleanțe publicând, la 4 noiembrie 2009, constituţia Anglicanorum coetibus, deschizând astfel porţile celor care doreau revenirea în Biserica Catolică. Deoarece mult timp nu s-a vorbit despre acest lucru, pentru toţi a fost ca o mare surpriză. Tocmai de aceea toţi acceptă ideea că mica floare de la Lisieux îşi trimite petalele sale de trandafir asupra Angliei. Iată câte haruri poate oferi Sfânta Tereza doar în urma unui simplu pelerinaj într-o ţară!

E interesant cazul unui preot catolic, pr. Davis, fost preot anglican. Azi el activează ca preot în SUA. El este paroh la biserica Sf. Tereza din Kansas City. În predicile sale el aminteşte adesea că convertirea lui se datorează faptului că a atins racla cu osemintele Sfintei Tereza şi este convins că Sfânta i-a mijlocit convertirea. Părintele Davis mai spune ca şi un alt preot din Canada, pr. Wilkinson îi datorează convertirea sa tot sfintei Tereza. Pr. Wilkinson a fost la Roma, împreună cu episcopul anglican Robert Mercer, pentru a-i face cunoscut papei acest demers atât de delicat al multor anglicani; mai concret, în cifre prezentate de episcop ar fi 400 000 de suflete din 40 de ţări al lumii care doresc intrarea in Biserica Catolică. Şi toate acestea sunt o minune a Sfintei Tereza a Pruncului Isus.

Tereza a Pruncului Isus este nu numai Doctorul Bisericii cu vârsta cea mai tânără, dar şi cea mai aproape de noi în timp, şi subliniază, într-un anumit fel, perseverenţa cu care Duhul Domnului trimite Bisericii mesageri ai săi, bărbaţi şi femei, ca învăţători şi mărturisitori ai credinţei.

Tereza este o învăţătoare pentru timpul nostru, însetată de cuvinte vii şi esenţiale, de mărturii eroice şi credibile. De aceea, ea este iubită şi primită şi de către fraţii şi surorile din alte comunităţi creştine şi chiar de persoane necreştine.

„La 19 octombrie 1997, în piaţa Sfântul Petru, plină de credincioşi veniţi din toate colţurile lumii, în prezenţa a numeroşi cardinali, arhiepiscopi şi episcopi ai Bisericii universale, în timpul celebrării solemne a Euharistiei, am proclamat-o Doctor al Bisericii universale pe Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe, rostind aceste cuvinte: Răspunzând voinţei unui mare număr de fraţi în episcopat şi a mulţimii de credincioşi din lumea întreagă, după ce am consultat Congregaţia pentru cauzele sfinţilorCongregaţiei pentru doctrina credinţei în ceea ce priveşte eminenţa doctrinei sale, cu bună ştiinţă şi după ce am deliberat îndelung, în virtutea plinătăţii puterii apostolice, o declarăm Doctor al Bisericii universale pe sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe, fecioară. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Divini amoris scientia) şi am obţinut avizul

Această sfântă prin simplitatea şi coerenţa ei parcă vrea să ne spună: „Ceea ce am făcut eu, puteţi face foarte uşor şi voi”. Acest model excepţional (care n-a realizat lucruri excepţionale) e ca un strigăt în lumea noastră complicată şi prea nesinceră: „Vai vouă fariseilor!… vai vouă descurcăreţilor!…” dar şi „Fericiţi cei curaţi cu inima!… De nu veţi deveni ca pruncii nu veţi intra în împărăţia cerurilor!” Amin.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ