Istoricul Bisericii Sf. Fecioară Maria, Regină
Ideea realizării noului edificiu de cult, noua catedrală romano-catolică din Iaşi, datează încă dinainte de 1989, mai exact după cutremurul din 1977, când a fost abordată oficial ideea realizării unei noi construcţii, dar şansele de realizare erau reduse în acele timpuri. În primăvara anului 1990, o dată cu consacrarea noului episcop de Iaşi, Petru Gherghel, după o consultare cu cei în drept şi cu autorităţile legale, s-a hotărât începerea demersurilor pentru o nouă catedrală în apropierea celei vechi şi legată structural de aceasta, începându-se şi primele studii de amplasare a viitoarei construcţii. Pentru realizarea acestui proiect am fost nominalizat personal împreună cu domnii ingineri Carmil Păuleţ şi Ion Cristea.
După nenumărate studii de specialitate (şapte variante de soluţii pentru clădirii şi tot atâtea amplasamente), precum şi în urma consultării cu specialişti şi organele competente locale şi centrale, s-a definitivat locaţia noii catedrale, în incinta Episcopiei Catolice, mai retrasă faţă de prima intenţie de amplasare şi faţă de Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, dar cu păstrarea frontului de clădiri existent la bulevard astfel încât în faţa edificiului să se poată realiza o piaţetă publică cu posibilităţi de utilizare pentru ceremonii în aer liber. Suplimentar studiilor de mai sus au fost abordate şi soluţii pentru amplasarea edificiului în afara incintei catolice, dar decizia finală de amplasare a revenit în perimetrul proprietăţii Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, respectându-se astfel dorinţa iniţială.
Concepţia de elaborare a proiectului pentru noua biserică a fost subordonată pe de o parte încadrării în situl istoric prezent şi învecinat, situat pe cornişa de vest printre care se află biserica „Trei Ierarhi”, vechea şi noua mitropolie a Moldovei, vechea biserică catolică şi într-un plan mai îndepărtat Palatul Culturii, iar pe de altă parte nevoii de realizare a unui spaţiu interior al bisericii care să corespundă necesităţilor de cult, dar şi mai important să creeze o atmosferă de spiritualitate religioasă.
În ceea ce priveşte primul criteriu, respectiv cel exterior, autorul consideră că a reuşit să încadreze noua siluetă a catedralei catolice în panorama monumentelor existente în zonă, completând silueta acestora cu una nouă albă şi gingaşă, constituită din fleşă şi crucea catedralei ce se înalţă delicat spre cer.
Planul bisericii a fost ales circular din considerente de încadrare între construcţiile existente imediat învecinate, clădirea Episcopiei Catolice şi vechea Şcoală a Bisericii, mai târziu transformată în Şcoală Comercială, în prezent dezafectată. Alegerea formei a fost hotărâtă şi din considerente de ordin simbolic, forma circulară sugerând ideea perfecţiunii.
Privită de aproape sau de departe, noua catedrală se distinge în mod inconfundabil prin coronamentul cupolei şi a turlei ce lansează spre cer o cruce albă şi delicată.
Prima impresie te duce cu gândul la o coroană văzând multitudinea ferestrelor ogivale desfăşurate la bază şi la partea superioară a cupolei.
Într-adevăr, aceasta a fost şi intenţia beneficiarului şi a autorului, a noastră, de a crea o imagine de coroană motivată de închinarea acestui lăcaş sfintei Fecioare Maria, ridicată la cer şi încoronată ca regină a cerului şi a pământului.
Conceptul spaţiului interior este pe plan central circular având două axe de compoziţie din care axul principal este marcat de intrare şi finalizat în prezbiter, având ca element central dominant un mozaic monumental înfăţişând-o pe Fecioara Maria înconjurată de îngeri, ridicată la cer de deasupra tabernacolului amplasat la baza mozaicului.
Tot în axul central principal se află în desfăşurare covorul central compus din 12 elemente stelate având ca punct final masa altarului sub forma unui potir din marmură masivă.
Masa altarului este încadrată de două pupitre sub formă de coloane cu simboluri specifice acestor obiecte. De remarcat că întreg ansamblul cu cele trei elemente (masa şi pupitrele) sunt la rândul lor încadrate într-un desen discret sub forma unui peşte, simbolul de recunoaştere al primilor creştini.
Al doilea ax compoziţional, perpendicular pe primul, are în extremele sale alte două obiecte de cult respectiv un baptisteriu şi un tabernacol secundar conceput ca siluetă stilizată în miniatură a bisericii.
Peste spaţiul central al catedralei se înalţă cupola ca element dominant al spaţiului interior şi care este străpunsă pe conturul acesteia de 24 de ferestre ogivale ce formează coronamentul exterior. În centrul cupolei şi la o înălţime prestabilită s-a realizat un candelabru unicat, conceput ca o replică inversă a cupolei, fiind realizat din arce de oţel inox ornate cu alamă şi decoraţii de sticlă albastră.
Cupola este sprijinită pe patru piloni masivi, ce simbolizează pe cei patru profeţi mari şi pe cei patru evanghelişti; pilonii adăpostesc în acelaşi timp cele patru scări de acces la balcoane.
Spaţiul central al bisericii este înconjurat pe trei laturi la un nivel superior de balcoane, dintre care cel central, opus altarului, este destinat pentru cor şi orgă. Balcoanele sunt concepute în sistem cu gradene astfel încât fiecare credincios să poată privi nestânjenit din orice loc spre altar.
Întreg spaţiul interior al catedralei a fost studiat şi realizat astfel ca să creeze o imagine arhitecturală unitară deosebită, şi care a parcurs un proces de sacralizare prin lucrările şi decoraţiile ulterioare realizării părţii de construcţie.
Această sacralizare a spaţiului interior s-a urmărit şi obţinut în primul rând prin prezenţa vitraliilor pe întreg conturul circular al bisericii pe trei registre de înălţime; la nivelul inferior al privitorului, la cel mijlociu al balcoanelor şi la cel superior al cupolei în ferestrele ogivale.
Tematica de fond a vitraliilor este constituită din scene reprezentând universul, actul creaţiei, marele mistere ale mântuirii, precum şi cele şapte taine, care se desfăşoară pe întreaga înălţime şi contur ale bisericii. De remarcat este faptul că gama coloristică a vitraliilor este diferenţiată în raport cu cele patru puncte cardinale.
Mozaicul central, ca element dominant al spaţiului interior, cuprinde imaginea sfintei Maria înconjurată de îngeri şi scene din viaţa acesteia.
Intenţia de sacralizare a spaţiului interior este completată de Calea crucii realizată cu cincisprezece staţiuni desfăşurată pe conturul balcoanelor şi executată tot în mozaic, prin siluete ale personajelor în contur albastru pe fond alb. Este posibil ca într-o etapă viitoare să fie completată intenţia de sacralizare a spaţiului interior prin realizarea a patru mozaicuri expuse pe cei patru piloni ce susţin cupola.
Dăm mai jos câteva caracteristici şi date tehnice ale catedralei:
– diametrul exterior al bisericii este de 38,0 m;
– diametrul cupolei centrale este de 24,0 m;
– înălţimea interioară sub cupolă este de 16,0 m;
– înălţimea măsurată de la sol la baza crucii este de 26,0 m;
– înălţimea crucii este de 10,0 m;
– capacitatea nominală a catedralei este de peste 1.000 de locuri, dintre care în bănci cca. 500 de locuri, la care se adaugă capacitatea balcoanelor de cca. 600 de locuri.
În situaţii speciale, la ceremonii importante, biserica poate adăposti 2000-2500 de persoane.
Edificiul are două subsoluri utile având în zona centrală o sală polivalentă cu înălţimea pe două nivele, iar pe conturul acesteia, la nivelul inferior, s-au realizat spaţii tehnice şi o galerie de instalaţii, iar la nivelul superior al demisolului, beneficiind şi de ferestre, sunt prevăzute o serie de spaţii funcţionale pentru nevoile bisericii (săli de cateheză, săli de curs, spaţii sanitare etc.).
Accesul la aceste spaţii este realizat prin scările interioare din interiorul pilonilor ce susţin cupola.
În partea opusă intrării principale la nivelul inferior al sălii polivalente s-a realizat o altă intrare importantă în ideea unui acces din zona de jos a terenului în cazul când se va realiza un sistem stradal pe această latură.
O dată cu finalizarea lucrărilor de construcţie la edificiul propriu-zis al bisericii s-a trecut la amenajarea spaţiilor exterioare rămase neatacate din diverse motive, printre care şi cel al delimitării exacte a proprietăţii Episcopiei Romano-Catolice.
În cadrul amenajărilor exterioare s-a urmărit punerea în valoare a întregului spaţiu, cuprinzând biserica nouă, vechea catedrală, clădirea episcopiei, clădirile recent realizate (casa surorilor, garajul, vechiul zid de incintă şi cel recent realizat în prelungirea acestuia).
În ceea ce priveşte spaţiul din faţa catedralei s-a urmărit realizarea unei compoziţii de amenajare exterioară compusă din două axe compoziţionale, dintre care axul principal include accesul principal în catedrală, continuat spre Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt (oprit temporar în zidul de împrejmuire) în ideea unei posibile deschideri a accesului spre bulevard, în ipoteza desfiinţării frontului de clădiri nevaloroase ce se interpune între biserică şi stradă.
Al doilea ax compoziţional este perpendicular pe primul şi cuprinde accesul secundar din Str. Colonel Langa având ca punct final centrul vechii catedrale. Accesul secundar cuprinde în zona centrală poarta mare pentru vehicule şi de o parte şi de alta două arcade pentru accese pietonale.
Axul secundar cuprinde, pe o lungime apreciabilă (cca. 45,0 m), conturul unui spaţiu verde ce semnifică ideea unui peşte, ca simbol creştin. Urmează ca într-un viitor apropiat intersecţia celor două axe, respectiv în centrul desenului de peşte, să fie realizată o mică fântână cu jocuri delicate de ape şi lumini.
O atenţie specială s-a acordat amenajării spaţiului exterior al vechii catedrale înconjurată mulţi ani la rând de pavimente neorganizate şi inestetice. În prezent acest edificiu este foarte bine pus în valoare de o zonă verde pe ambele faţade laterale dintre care zona spre biserica nouă include un traseu pietonal unduit, cu raze largi de curbură, începând de la vechiul acces din Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt şi terminându-se apoi în faţa vechii catedrale şi a episcopiei.
O dată cu amenajările exterioare s-au finalizat şi trotuarele în jurul noii biserici, platforma de acces desfăşurată pe arc şi marcată în axul acesteia de o suită de zece coloane de tuia. Piaţeta din faţa noii catedrale cuprinde spaţii atât pentru public cât şi pentru parcări de maşini. Pavimentele realizate sunt de mai multe categorii dintre care cel major este realizat prin soluţii moderne de beton amprentat cu modele rustice.
Împrejmuirea realizată spre Str. Colonel Langa este de tip semitransparent, realizat din soclu şi stâlpi din piatră şi gard din metal pentru a permite o privire liberă spre interiorul incintei.
Împrejmuirea executată în faţa catedralei este opacă şi are rolul de a masca faţadele posterioare ale frontului de clădiri nevaloros de la Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Considerăm că eforturile depuse de Episcopia Romano-Catolică şi de comunitatea credincioşilor din Iaşi, pentru finalizarea ansamblului ce include noua catedrală şi amenajările exterioare aferente acesteia, vor dura în timp şi vor fi apreciate atât de generaţia actuală cât şi de cele viitoare.
Pentru a citi despre semnificaţia arhitecturi, intraţia aici…
